Mușcătura de viperă nu se stoarce
Mușcătura de viperă este una din situațiile periculoase în care, de cele mai multe ori, vinovat nu este șarpele. Trei sferturi dintre muşcăturile de şarpe apar la persoanele care prin proprie decizie ating şerpi şi sunt imprudente. Şerpii veninoşi nu ataca decât atunci când sunt atacaţi sau surprinşi.
”Daca locuiţi sau călătoriţi în zone in care exista şerpi, îmbrăcaţi haine ce va acoperă picioarele. Luaţi un bat lung pentru a-l folosi la cercetarea vegetaţiei şi astfel şerpii se vor speria şi se vor îndepărta. Nu păşiţi, nu va aşezaţi pe pământ, nu mutaţi lespezi de piatră înainte de a verifica locul. Daca aţi observat un şarpe la distanţă, ocoliţi-l fără a-l provoca, iar daca e foarte aproape, rămâneţi nemişcat, pentru ca, în general, se îndepărtează singur.”, transmite Salvamont România.
În România, singurele specii de șerpi veninoși sunt viperele. Acestea sunt răspândite neuniform pe tot teritoriul țării, mai puțin în centrul și sudul Munteniei și Olteniei, dar ajungând în Carpaţi şi la peste altitudinea de 2000 de metri.
Manifestările clinice ale mușcăturii de viperă depind de mai mulți factori: cantitatea de venin injectat, localizarea mușcăturii, starea de sănătate a victimei. Veninul poate să ducă la apariția unor efecte atât locale, cât și sistemice (ale întregului organism), urmate rareori de deces, decesele survenind în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportat la greutate) și la vârstnici.
Mușcătura de viperă prezintă următoarele semne și simptome ale mușcăturii de viperă:
- locale – urme ale mușcăturii, edem local, vezicule hemoragice;
- sistemice (generale)- febra, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, leșin, dificultăți de respirație, durere toracică, convulsii, comă, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, șoc anafilactic (edem al feței, limbii, căilor aeriene, dificultăți de respirație, șoc – tensiune arterială prăbușită, puls periferic nepalpabil).
Mușcătura de șarpe veninos prezintă simptomele generale: senzaţie de greaţă, vomă, tulburări de vedere, dificultăţi de respiraţie, transpiraţie excesivă, dureri abdominale.
Mmușcătura de viperă se clasifică după gradul de toxicitate:
- Gradul 0 (fără reacție toxică) – urme ale mușcăturii, fără edem (umflare) local.
- Gradul 1 (reacție toxică minimă) – edem (umflare) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.
- Gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).
- Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.â
Măsurile de prim ajutor recomandate de salvamontiști, după o mușcătură de viperă, constau în:
- Liniștirea pacientului, evitarea mobilizării inutile a acestuia; acesta va fi așezat întins pe spate (sau în poziție laterală de siguranță, dacă este inconștient) într-un loc sigur, la adăpost de un eventual alt atac al șarpelui;
- Apelarea Numărului Unic de Urgență 112 sau a Dispeceratului Național Salvamont – 0372126668, pentru a anunța mușcătura de viperă și a oferi detalii asupra stării victimei și a localizării acesteia (eventual coordonate GPS);
- Se curăță plaga cu apă oxigenată sau cu apă curată;
- Se scot eventualele inele, brățări sau altele asemenea de la nivelul membrului mușcat deoarece, în caz de apariție a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acționa ca un garou;
- Proximal de plaga mușcată se aplică un pansament cu o fașă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedica circulația sanguină arterială, cât să se poată introduce un deget sub bandaj;
- NU se practică incizii sau cauterizări la nivelul mușcăturii, NU se „stoarce” plaga, NU se recomandă aplicarea de gheață sau garou, NU se aplica diverse substanțe sau curent electric la nivelul plăgii, NU se încearcă capturarea șarpelui, NU se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspirație a veninului, NU se aspiră veninul cu gura;
- Membrul mușcat se imobilizează într-o atelă, pentru a împiedica contracțiile musculare care favorizează circulația limfatică; membrul respectiv va fi menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul cordului și nu mai sus decât acesta;
- Șocul anafilactic se tratează de urgență prin administrarea de Adrenalină, existând în farmacii sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular, acestea putând fi incluse în baremul trusei de prim – ajutor (daca persoana se cunoaște cu alergii severe). Pe lângă administrarea de Adrenalină, este utilă și administrarea de antihistaminice (acestea pot fi administrate și în reacțiile anafilactice mai ușoare, iar Adrenalina se administrează doar în formele severe – șoc anafilactic);
- In caz de instalare a stopului cardio-respirator, se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară.
Pacientul va fi transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea acestuia (pacientul nu va umbla). De reținut este patul că, după o mușcătură de viperă, serul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat-sever.
foto: Salvamont Romania-Dispeceratul National Salvamont
Pentru mai multe informații din Sibiu, vizitați site-ul nostru www.opiniadesibiu.ro.